Proprietatea industriala si misiunea consilierului in proprietate industriala

Proprietatea industrială este o parte a dreptului atât naţional, cât şi internaţional. Multitudinea de norme juridice existente îi conferă particularităţi, chiar o anumită autonomie în raport cu disciplinele învecinate, de exemplu dreptul comercial. Astăzi, proprietatea industrială constituie un domeniu major, aflat în centrul preocupărilor agenţilor economici: atât întreprinderi, inventatori, cât şi autorităţile publice interesate în dezvoltarea industriei şi comerţului în ţara respectivă. Intr-o manieră mai largă, proprietatea industrială se constituie într-o miză internaţională, sursa de dezbateri şi confruntări la scară planetară, de exemplu: Acordurile TRIPS în cadrul Acordului Marrakesh, ce instituie Organizaţia Mondială a Comerţului, deciziile europene transfrontaliere în materie de contrafacere etc. Toate acestea demonstrează că proprietatea industrială este un domeniu complex, dinamic, evolutiv, ce se îmbogăţeşte continuu în planul legislativ şi al jurisprudenţei. Acordarea unui drept de proprietate industrială şi, deci, o exclusivitate sau un drept privat este o funcţie a Statului fie că este exercitată de o administraţie naţională (Oficiu de Proprietate Industrială), fie că este delegata unei organizaţii transnaţionale (Oficiul European de Brevete, Oficiul pentru Armonizarea Pieţei Interne, de exemplu). Controlul şi sancţionarea nerespectării acestor drepturi revine puterii judiciare.

Subiecţii de drepturi de proprietate industrială, adică titularii acestor drepturi, au nevoie de o echipă de mediatori, capabilă să le asigure independenţa şi distanţa în raport cu cele două puteri, executivă şi judiciară. În domeniul proprietăţii industriale această echipă trebuie să cuprindă un consilier în proprietate industrială, al cărui rol nu trebuie să fie confundat cu cel de funcţionar (în cadrul Oficiului de Proprietate Industrială), după cum un funcţionar la Administraţia Financiară nu va putea acţiona niciodată în interesul contribuabilului, şi nici rolul unui avocat nu poate fi substituit celui de judecător.

Domeniul de activitate al consilierului în proprietate industrială este evident proprietatea industrială, în sensul Convenţiei de la Paris, ceea ce are mai multe consecinţe, astfel:

• prerogativele consilierului în proprietate industrială nu se limitează la simpla dobândire a drepturilor asupra brevetelor, mărcilor, desenelor şi modelelor industriale, uneori se pot extinde la domenii conexe;
• domeniul de activitate este de natură juridică, consilierul în proprietate industrială fiind parte a comunităţii juriştilor; În ceea ce priveşte sarcinile şi misiunea consilierului în proprietate industrială, acestea nu se reduc doar la obţinerea drepturilor asupra brevetelor, mărcilor, desenelor şi modelelor industriale, cum adesea este percepută de public. Trebuie menţionate, între altele:

Cercetări documentare şi sondaje

În general este vorba de a cerceta şi de a releva toate actele şi documentele care pot afecta validitatea unei operaţiuni de protecţie a drepturilor de proprietate industrială, sau libertatea de exploatare sau utilizare a obiectului protecţiei respective. În cazul invenţiilor, consilierul va proceda la cercetarea de brevet, fie de o manieră “generală”, adică în domeniul tehnic referitor la invenţie, fie de o manieră “particulară”, adică prin identificarea brevetelor anterioare, aparţinând unui anume titular. Consilierul în proprietate industrială nu se va mulţumi doar cu o listă a documentelor relevate, ci va face o primă apreciere asupra calităţii juridice a creaţiei respective, în sensul termenului “protecţie”, referitor la existenţa libertăţii de exploatare.

Studierea posibilităţii, oportunităţii şi modalităţilor de a obţine drepturile de proprietate industrială
Acesta este o sarcină deosebit de importantă şi semnificativă a consilierului în proprietate industrială. Într-adevăr, pentru ca o creaţie să poată oferi un drept de proprietate industrială, trebuie să fie verificate în prealabil:
• posibilităţile de protecţie, în raport cu criteriile de valabilitate ale drepturilor de proprietate industrială respective;
• oportunitatea obţinerii unor astfel de drepturi, prin estimarea avantajului competitiv care poate fi adus titularului;
• modalităţile de a obţine aceste drepturi de proprietate industrială, având în vedere toate căile posibile de protecţie existente pentru ţările vizate.

Obţinerea drepturilor de proprietate industrială
Activitatea principală a consilierului în proprietate industrială este tocmai obţinerea acestor drepturi şi, de aceea, se impune o experienţă de loc de neglijat în derularea unor operaţiuni de genul: constituirea depozitului, examinarea şi eliberarea documentului de atestare, apărarea şi prezervarea drepturilor industriale obţinute, în special plata anuităţilor sau a taxelor legale de menţinere în vigoare, reînnoirea. Crearea unor mijloace şi logistici administrative fiabile, în primul rand sisteme informatice adecvate, pot facilita îndeplinirea acestei sarcini.

Procedurile de opoziţie şi contestaţie a drepturilor de proprietate industrială aparţinând terţilor
În acest caz, consilierul în proprietate industrială trebuie, la cererea clientului său, să facă opoziţie sau contestaţie, pe toate căile administrative sau judiciare, proprietatea şi valabilitatea drepturilor aparţinând terţilor. Se impune din nou o experienţă în aceste proceduri administrative sau contencioase.

Aspecte patrimoniale şi de transfer a drepturilor de proprietate industrială
Consilierul în proprietate industrială îl îndrumă pe titularul drepturilor de proprietate industrială în privinţa organizării şi transferului patrimoniului şi a valorii încorporate în aceste drepturi. În acest sens, el participă la redactarea actelor de cesiune şi de transmitere, şi le face opozabile terţilor prin procedurile de înscriere şi înregistrare prevăzute în legislaţia respectivă. Consilierul îl asistă pe client, la cererea acestuia, în procesul de negociere, redactare şi încheiere a contractului de proprietate industrială, precum şi în etapele ulterioare, respectiv derularea contractului. Având în vedere că principalul instrument de exploatare a drepturilor de proprietate industrială este contractul de licenţă, consilierul trebuie să intervină în acelaşi mod, pe parcursul negocierii şi derulării contractului.

Dan Puscasu
Avocat - consilier in proprietate industriala